...

In toata ploaia care se prelinge pe geamul ferestrei mele si care m-a udat cu drag pana am ajuns la cuib, am gasit mirosul sufletului meu... care semana cu mirosul parului meu ud. Pe mine m-am vazut, stand acolo mica si cuminte ca un prunc gol, tinut la piept de mama... nevinovata,pura si in pace. Cu ochi mici, cu ochi mari, cu urechi si mai mici, cu degete ca de iarba , cu fiinta curata, cu sufletul acasa si cu ploaia vie ca o paturica brodata.

Vis in vis, pe mine m-am vazut, ca intr-o forma fara fond, ca intr-un ochi privit in oglinda, ce oglindeste oglinda insasi, ca o axioma fara inceput si fara sfarsit ce are valoare de adeavar prin ea insasi... eu insami, fara a putea sa explic paradoxul simplitatii sinelui meu care a tasnit afara si m-a chemat inauntru ...

Ciocolata neagra si vin rosu... si ploaia ca un rau, ce curge peste mine in noapte... tot mai noapte, deplina, absoluta.Frumoasa.