Vreau sa ma-ntorc acasa, de unde ratacesc
Dar este intuneric si drumul nu-l gasesc
Astept de-o vreme buna vreun licar sa zaresc
Nu s-a ivit dar maine, macar il nascocesc !
E frig aici si tremur, din cand in cand tresar
De-as fi stiut de-acasa, o patura imi luam...
Dar soarele-i aproape, il vad si ca prin vis
Ating cu mana raze..., delir dar paradis.
Nu mai vorbesc de foame, de bube sau dureri
Ma doare cel mai tare ca sunt pe nicaieri
Si-n nicaieri-ul asta, nu-i nimeni si nimic
Si din cenusa moarta, eu tre' sa ma ridic.
Si nu e ca nu sper si ca nu indraznesc,
Ci pentru ca straina, uitata ma gasesc
Si-n bezna tot mai mare, eu nu plang de nevoi
Ci sufletul ma doare de singurele ploi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu